Un diagnostic fatal o determina sa o ia la fuga ¿i sa se ascunda. Fara nicio explicäie. οi abandoneaza iubitul, parin¿ii, prietenii... tot. Pleaca din ¿ara ca sa-¿i traiasca sfâr¿itul într-o singuratate deplina, scriind mail-uri pe care nu le trimite niciodata. Dupa doi ani, î¿i reface analizele. Verdictul medical are efect de dinamita. Anuleaza toate äteptarile. E sanatoasa tun, fara urma de neoplasm, prin urmare, în viäa. Dupa doi ani în care a dansat tango cu moartea, revine în povestea din care evadase, dar nu se mai identifica profund cu nimic. Acvariul cu lumea ei de demult, cu pe¿ti-emöii, cu scoici-amintiri, cu gânduri-nisipuri, cu plante-vise, mediul ei vital de mai înainte, se dovede¿te a fi acum ceva banal, deloc esen¿ial, foarte simplu de înlocuit. Singurul lucru cu care ramâne dupa aceasta jupuire e sinele. Daca primul diagnostic a fost gre¿it sau daca ¿i-a inventat povestea doar ca sa fuga de realitatea în care era... nu mai conteaza atâta timp cât, însöind-o pas cu pas pe drumul ei, ne-am facut ¿andari ca sa ne recompunem, am min¿it ca sa descoperim adevarul, am urât ca sa aflam iubirea adevarata, ne-am pierdut definitiv ca sa îl regasim pe Dumnezeu pentru totdeauna.

"Când e¿ti pe un drum cu sens unic, fara cale de întoarcere, fiecare secunda te costa altfel. Moartea îmi zâmbe¿te din col¿ul camerei. Mi-ai ¿optit toata copilaria ca viäa trebuie sa fie o eterna lec¿ie în care sa ne pregatim sa murim.

Ma auzi? Cauta neîncetat sa ramâi liber. Inima ta poate iubi tot ce dore¿te. În fiecare rasarit de soare exista ceva frumos. Calatoria aceasta nu poate avea sfâr¿it."